UMIROM – istoria unui faliment fără de sfârșit. Din fosta uzină s-a ales praful!

0
1485

De 13 ani, judecătorii nu au reușit să pună punct istoriei falimentului unuia dintre cei mai improtanți producători de utilaj minier pe care i-a avut România, respectiv UMIROM Petroșani. O istorie cu accente grave, mai ales după privatizarea din 2000, când societatea a ajuns în proprietatea fostului prefect de Hunedoara, Aurelian Serafinceanu.

Praful s-a ales, și asta la propriu, din fosta uzină de producere a utilajului minier UMIROM SA Petroșani. Firma a intrat în procedură de insolvență din 2005, iar judecătorii de la Tribunalul Hunedoara, unde se judecă pe fond dosarul, nu au scris nici acum ultimul capitol. Inițial au fost două dosare, care în 2009 s-au conexat, iar de atunci procedura își tot urmează cursul.  Au fost termene după termene, majoritatea pentru valorificarea unor active și încercarea de recuperare a creanțelor.  În urmă cu câteva zile s-a consumat un nou termen de judecată, dar procedura în instanță continuă în data de 10 mai.

Nu mai puțin de 26 de creditori așteaptă să își recupereze banii datorați, dar este greu de crezut că acest lucru se va întâmpla vreodată, sau cel puțin în totalitate. În fruntea listei sunt autoritățile statului, respectiv Finanțele Publice, Autoritatea Națională a Vămilor, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, Administrația Națională Apele Române, dar pe listă sunt și Primăria Petroșani, Primăria Aninoasa, INSEMEX sau foști parteneri de afaceri ai uzinei din Petroșani.

Din Umirom a mai rămas însă, între timp, doar numele. În realitate a fost  ras de pe fața pământului de fostul prefect de Hunedoara Aurelian Serafinceanu, prin reprezentanții săi.

UMIROM se află și acum în topul marilor datornici la bugetul asigurărilor sociale. Mai mult chiar, se află pe ”lista scurtă”, adică între primii 100. Cu o restanță la bugetele se asigurări sociale de 20.227.988 lei, fosta uzină de utilaj minier ocupă locul 87!

Și către Primăria Municipiului Petroșani are de plată sute de mii de lei, fiind și în acest caz în topul marilor datornici și șansele de recupoerare a unei părți măcar a creanțelor sunt minime.

Așa cum spuneam anterior, în decursul anilor scurși de la privatizarea lui, de fostul UMIROM s-a ales praful la propriu, fiind pus la pământ pentru construcția unui ipotetic centru comercial.

Declin total după privatizare

La finele anului 1999, arată cifrele oficiale, SC UMIROM SA avea datorii de 67,952 miliarde de lei, la un capital social de 45 miliarde de lei. FPS a decis să o vândă, iar fabrica a fost cumpărată în anul 2000 de fostul prefect PSD al judeţului, Aurelian Serafinceanu, pentru 7, 9 miliarde lei vechi, plătiţi în tranşe. Serafinceanu promitea la momentul achiziţonării ei redresarea societăţii, dar acest lucru nu s-a mai întâmplat niciodată, în ciuda contractelor de sute de miliarde încheiate cu Compania Naţională a Huilei (CNH) Petroşani mai ales pe vremea în care Serafinceanu era prefect de Hunedoara.

După declinul total, ce pare tot mai mult a fi fost ”controlat” și ”dirijat”, activitatea a fost trecută, prin “sistem suveică” şi la scară mai mică, pe alte firme, unele înfiinţate aproape peste noapte, dar controlate de aceleaşi persoane.

De ce s-a ajuns la dispariția acestei uzine, odată extrem de importante în peisajul industrial? Nu puțin sunt cei care spun că, în realitate, cumpărătorul ei, Aurelian Serafinceanu, nu că nu a putut, ci nu a vrut niciodată cu adevărat să o redreseze, să o repună pe picioare. Așa s-ar explica și înființarea altor firme, ”curate”, pe care s-au derulat afacerile deținute odinioară de UMIROM Petroșani – deloc de neglijat!, în timp ce aceasta a fost tăiată și vândută la fier vechi.

Am încercat să aflăm punctul de vedere al lui Serafinceanu. Fără succes.

Carmen COSMAN – PREDA

Comments

comments

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here