Minerii au purtat coroana mineritului

Lupeni 1929. Lupeni 1977. Lupeni 2018. Sunt trei cifre, trei date care au intrat deja sau vor intra în istoria mineritului. Primele două sunt momente importante ale luptei duse de truditorii din subteran pentru drepturile lor. 2018 este, din păcate, anul în care activitatea extractivă de aici se va opri, mina fiind pe program de închidere. Şi asta în ciuda optimismului, uneori forţat, manifestat de factorii responsabili.

La Lupeni s-a scris istorie. Este locul unde  truditorii din subteran au început lupta pentru drepturile lor, zguduind regimurile vremii. Dar parcă niciodată sirena de la uzina electică nu a sunat mai trist ca luni, când cei care şi-au dat viaţa pe altarul cărbunelui sau pentru condiţii de muncă mai bune au fost omagiaţi, aşa cum se întâmplă în fiecare an. Şi, la fel, parcă niciodată Imnul Minerilor nu a sunat mai trist. Mina Lupeni îşi trăieşte ultimele luni. Sfârşitul anului 2018 aduce şi sfârşitul activităţii extractive. Vor mai rămâne de executat în anii următori doar activităţile de închidere de subteran şi de suprafaţă, iar istoria scrisă cu sângele minerilor va fi acoperită de iarbă. Minerii au purtat luni coroanele celor din administraţia minieră, publică judeţeană ori locală, dar numai ei ştiu ce era în sufletele lor. Ei sunt cei care vor scrie istoria neagră a închiderii capacităţii extractive, plămânul economic al localităţii. Au fost de fapt singurii ortaci participanţi al aceste manifestări omagiale, care au avut loc nu doar la Lupeni, ci şi la Petroşani ori la Vulcan. Nu au fost mineri, dar au fost politicieni. Nu atât de mulţi ca altă dată. Nu este an electoral, iar Valea Jiului nu mai fierbe. Pare resemnată, cu gândul la viitorul înnegurat care o aşteaptă. Au fost discursuri, au fost coroane de flori, au fost aduceri aminte, dar au lipsit chiar EI, MINERII. Cei a căror zi este sărbătorită în fiecare an, în 6 august.

Zua minerului este marcată la data de 6 august, când minerii din toate bazinele carbonifere ale ţării îi comemorează pe ortacii ucişi în timpul grevei de la Lupeni din 5-6 august 1929. Această grevă a fost prima mare luptă sindicală din timpul crizei economice (1929-1933), iar oamenii au cerut condiţii de muncă mai bune, echipamente de protecţie, salarizare mai bună şi acordarea unor facilităţi muncitorilor din subteran şi familiilor acestora, care să le asigure supravieţuirea. Din păcate, greva a degenerat. Câteva zeci de muncitori au fost ucişi şi mulţi alţii au fost răniţi.  De atunci, 6 august a devenit oficial Ziua minerului, având semnificaţia comemorării victimelor care s-au jertfit în luptele pentru obţinerea unor condiţii de muncă şi de viaţă mai bune. Totodată, în fiecare an, în 6 august, sunt comemorate victimele numeroaselor accidente de muncă din minerit.

Carmen COSMAN – PREDA