Paradox. Firmele de construcții duc lipsă de angajați, iar șomerii se plâng că nu au unde să muncească

În timp ce multe firme de construcții se plâng că nu au cu cine lucra și sunt prea puțini angajați comparativ cu necesitățile reale, șomerii susțin că vor să se angajeze, dar nu au unde. O situație paradoxală, care afectează chiar și lucrările de interes edilitar ori pe cele derulate cu fonduri europene.

Nu doar muncitori calificați se caută, ci și necalificați, dar de cele mai multe ori locurile rămân neocupate. În domeniul construcțiilor, salariul minim garantat este de 3.000 de lei. Chiar și așa în domeniu se resimte o acută lipsă de forță de muncă. Sunt o mulțime de șantiere deschise, multe pe fonduri europene, iar lucrările sunt afectate și de faptul că firmele de construcții abia au cu cine lucra. Pe de o parte, oamenii nu au calificări, iar pe de altă parte sunt cei care găsesc tot felul de motivații și subterfugii pentru a nu se angaja, mai ales cei care beneficiază de venitul minim garantat.

Situația este generală, la nivelul întregii țări, și se regăsește și în județul Hunedoara. Nu o dată au fost aduși muncitori din alte zone ale țării, în lipsa forței de muncă locale. De exemplu, la modernizarea drumui care duce de la Cabana Rusu în Parâng vor lucra circa 40 – 50 de oameni. Nu sunt din Valea Jiului. Sunt aduși de firma care a câștigat licitația din alte zone și li se asigură aici cazarea. De asemenea, o altă firmă specializată în construcții caută muncitori de mai multă vreme, dar nu a reușit să angajeze tot personalul de care are nevoie, dar încă mai speră.

Situația este binecunoscută și la nivelul Agenției de Ocupare a Forței de Muncă, acolo unde vin deopotrivă și angajatorii și angajații.

Problema este generală, nu este doar pe zona noastră. Din păcate, avem tot mai puține persoane care îndeplinesc cerințele angajatorilor. Pe zona noastră, o mare parte din șomerii noștri provin din industria minieră, persoane care sunt în prag de pensie, neinteresate de cursurile noastre de formare profesională, pentru că au format oarecum viitorul, pentru că se vor pensiona. Cealaltă parte, majoritatea sunt cei care sunt beneficiari de venitul minim garantat. Aceste persoane sunt inactive de o perioadă mare de timp. Au fost cuprinși de noi la cursurile de formare profesională și, din păcate, dacă au urmat un curs de calificare, nu mai pot urma un alt curs fără să se angajeze, iar aceste persoane nu au mai reușit să fie integrate pe piața muncii. Într-adevăr este o situație destul de ciudată, că și șomerii se plâng că nu au locuri de muncă, și angajatorii”, a declarat Iudith Babțan, șeful ALOFM Petroșani.

Teoretic își pierd banii de la stat. Practic, situația stă diferit

Cei de la Forțele de Muncă sunt cumva la mijloc, între angajați și angajatorii care își aduc aici ofertele. Ambele părți au propriile nemulțumiri și condiții, așa că nu puține sunt cazurile în care locul de muncă rămâne neocupat în continuare.

Orice persoană trimitem ar trebui să o trimitem cu o dispoziție de repartizare, iar angajatorul să ne dea în scris, atât nouă, cât și omului. Trebuie să îi răspundă. Iar șomerul, în momentul în care se duce la un loc de muncă pe care noi îl selectăm în funcție de cerințe, ar trebui să aibă grijă cum se prezintă și aici este o mare problemă. Șomerii noștri se duc la angajatori și vorbesc în așa fel încât de multe ori angajatorii nu îi angajează. Angajatorul are nevoie de un om care să îi lucreze, să îi producă. Nu are nevoie de o persoană care să meargă să facă pe liderul de sindicat, nici nu te-ai angajat și ridici pretenții, de salarizare”, a mai spus Babțan.

În practică, rămâne în continuare prima întrebare cât este salariul și abia apoi care sunt cerințele postului, iar șomerul român nu poate scăpa de această meteahnă. Cele mai multe persoane neocupate vin la bursele locurilor de muncă pentru că sunt chemați de cei de la AJOFM; nu că ar exista dorința reală de găsire a unui loc de muncă. S-au învățat cu ajutorul social și sunt mulțumiți cu asta.

Există o prevedere legală, conform căreia cel care refuză un moc de muncă să rămână fără ajutorul financiar acordat de stat. S-au mai întâmplat astfel de situații, dar nu sunt foarte multe, recunosc cei de la ALOFM Petroșani.

Există acea prevedere legală și s-a întâmplat (n.r. Să rămână fără indemnizație). Nu foarte des, dar se întâmplă. De cele mai multe ori când trimitem o persoană cu dispoziție de repartizare, ni se întoarce cu răspunsul angajatorului că nu corespunde. Foarte rar acel angajator îmi trece pe hârtie că persoana respectivă refuză locul de muncă. Și fără acest răspuns, nu poate fi scos din evidențe”, a explicat Iudith Babțan.

Un cerc vicios, care pare să se închidă fără o rezolvare reală. Un cerc vicios în care sunt prinși deopotrivă angajatorii, dar și potențialii angajați, care rămân să îngroașe rândurile șomerilor. Beneficiari de VMG, mulți s-au obișnuit cu acest stil de viață, chiar și cu mai puțini bani, dar fără responsabilități, și extrem de greu mai pot fi integrați pe piața muncii.

Carmen COSMAN – PREDA