Credința păstrată nealterată în bisericuța de lemn din Colonie. Aici a slujit Avram Stanca

Mica biserică din lemn din Colonie a fost și astăzi neîncăpătoare pentru credincioșii veniți în număr mare aici, așa cum se întâmplă de fiecare dată. Construită pe amplasamentul unui vechi lăcaș de cult ce datează de pe la 1775, unde a slujit chiar Avram Stanca – întemeietorul primei clase cu predare în limba română din Petroșani, biserica atrage și acum credincioșii la slujbele oficiate, astăzi, de  Pavel Simulescu – preot paroh și Adrian Pascal – preot slujitor.

Cartierul Colonie era odinioară centrul comunității de industriași ai Petroșaniului, iar astăzi mai păstrează încă urme prețioase ale trecutului. Una dintre acestea este micuța biserică de lemn cu hramul Izvorul Tămădurii, un tainic lăcaș de cult unde timpul pare să se comprime. Un loc care adună împreună suflarea zonei, în special momârlanii care, de sute de ani, din moși strămoși, vin aici la bucurie și la necaz deopotrivă.

Preotul Pavel Simulescu: ”Este printre cele mai vechi din Petroșani. Ca și date istorice, noi ne bazăm în primul rând pe inscripția de pe clopot,  păstrat în interiorul bisericii, pe care scrie 1795. Din arhivele vechi, am înțeles că biserica a fost construită pe la 1775, cu vreo 20 de ani înainte de a fi clopotul. Datele acestea credem că sunt relative, pentru că știm că, întotdeauna, românii pe unde au mers, au făcut biserică. Nu a existat sat sau așezare românească care să nu aibă bierică ortodoxă. Numai că, pe la 1947, când aici era preot părintele Traian Moșic, biserica, fiind făcută din lemn, s-a degradat. Părintele Traian Moșic s-a îngrijit și în vreo 3 ani de zile a reușit să schimbe toată înfățișarea bisericii, până la temelie. La 1950 biserica din nou a fost construită, fiind de data aceasta acoperită nu cu șidrilă, cum a fost prima, ci cu tablă”.

Este biserica unde, așa cum spuneam, a slujit chiar Avram Stanca, dar pe aici a trecut și istoricul Nicole Iorga.

Urmașii lui Avram Stanca

 Avram Stanca (1843-1916) a slujit, ca preot, în localitatea Vidra, apoi ca protopop, în Petroşani, aici desfăşurând un adevărat apostolat în vederea ridicării culturale a poporului român (prin înfiinţarea şi întreţinerea unor şcoli confesionale), precum şi în vederea edificării unor lăcaşuri de cult.

”Până pe la 1916 aici a slujit părintele Avram Stanca, care, după cum citim din mărturii istorice a avut un sfârșit tragic. În Primul Război Mondial, dânsul, când a intrat armata română în Valea Jiului, i-a binecuvântat pe soldații români. După aceea a fost prigonit. A fost o contraofensivă a armatei germane, biserica mare a fost bombardată, dar părintele Avram Stanca a fost arestat prin octombrie, iar în 26 decembrie a murit din cauza unei răceli avansate de care nu a putut să să trateze. Urmașul părintelui Avram Stanca a fost părintele Ioan Duma, părintele Traian Moșic – cel care  refăcut biserica, apoi părintele Gheorghe Iacob, părintele Mihai Munteanu, care a ieșit la pensie cu vreo doi ani în urmă. Acesta s-a îngrijit să refacă acoperișul bisericii, s-a refăcut interiorul, au fost puse icoane pe iconostas și în biserică. Eu am preluat de a dânsul ștafeta, noi încercăm să menținem tradiția, refacem și noi ce putem și, împreună cu părintele Adrian Pascal, îl slăvim pe Dumnezeu în biserica stămoșilor noștri”, arată preotul paroh.

Părintele Adrian Pascal se declară emoționat că are posibilitatea să slujească aici, pe locul unde au călcat nume importante ale ortodoxiei românești și ale istoriri noastre.

”Se spune că fiecare om își pune amprenta pe unde trece. Întotdeauna mă simt emoționat pentru faptul că slujesc pe locul unde au călcat câteva nume sonore, dintre care în mod deosebit îl amintim pe părintele Avram Stanca, cel care a adus această comuniune în comunitate și, mai mult decât atât, a întemeiat și prima școală românească aici, în Petroșeni cum era pe vremuri spus. Pe urmă, mă gândesc cu mare emoție că pe aici a trecut și marele istoric Nicolae Iorga, care a fost foarte impresionat de această bisericuță, dorind să o vadă ca un monument istoric. Din păcate nu s-a întâmplat așa. A fost dărâmată și în 1950 a fost sfințită biserica în care ne aflăm noi acum de către un alt mare părinte, părintele Traian Moșic. Toți cei care au trecut pe aici au lăsat ceva în urma lor. Dacă astăzi ortodoxia aici, în Valea Jiului, e lucrătoare, acest lucru se datorează și acestor mari nume după care noi urmăm. Mă simt mândru, în sensul bun al cuvântului că pot, atât cât ține de mine, să duc mai departe buna rânduială a bisericii noastre, tradițiile și toate celelalte, spre cinstea strămoșilor noștri și spre binecuvântarea urmașilor noștri”, spune cu emoție părintele Adrian Pascal.

Iar acolo unde biserica poate nu face față singură, intervine și comunitatea. Așa s-a întâmplat și cu gardul de care avea nevoie biserica sau alte lucrări.

Preot Adrian Pascal ”La lucrările care s-au făcut anul acesta și la care părintele Pavel este în mod deosebit inițioator, o contribuție aparte în înnoirea aceasta a avut-o și domnul primar Tiberiu Iacob – Ridzi. Ne-a ajutat și credem că și pe mai departe vom avea sprijinul instituției pe care dânsul o conduce și al dânsului implicit. Mai mult decât atât, și în urmă cu 10 ani dânsul a avut constribuții aici”.”

Uniți în jurul bisericii

Momârlanii au fost și sunt  și acum uniți în jurul bisericii. Bierica este centrul existeței lor. Așa au moștenit din moși – strămoși și duc mai departe credința și tradițiile. Așa i-am găsit și duminică în bisericuța de lemn din Colonie, acolo unde se simt și mai aproape de cele sfinte.

Preot paroh Pavel Simulescu: Momârlanii nu s-au depărtat niciodată de tradițiile lor. Când au probleme sau la evenimente importante sunt întotdeauna prezenți, iar la praznicele împărătești sunt aici, și cu ajutor… Oamenii sunt ancorați în tradiția ortodoxă și putem să spunem că nu există momârlan care să nu fie ortodox, ori mai sunt cazuri izolate, foarte rare. Românii s-au ținut de tradițiile strămoșilor”

Adrian Pascal, preot slujitor: ”Biserica e centrul existenței lor. Datorită bisericii putem astăzi vorbi de tradiții, pe care le menținem aici. Ar trebui să le promovăm mai mult și cu alte ocazii… Noi, ca biserică ducem mai departe tradițiile sănătoase le momârlanilor, pentru că despre dânșii vorbim acum”.

La slujba de duminică am întâlnit-o și pe Maria Negreanu.  Îmbrăcată în frumosul costum popular momârlănesc. Tanti Maria (74 de ani) vine așa la fiecare slujbă. Ține la tradițiile strămoșești și, împreună cu soțul său, Viorel Negreanu,  în vârstă de 79 de ani, vor să le ducă mai departe.

”Noi aici ne-am născut. Bunicii mei, părinții mei aici veneau. Aici am venit întotdeauna. Sunt cu soțul meu împreună de aproape 60 de ani. Noi aici ne-am născut, aici am crescut”, spune Maria Negreau.

O completează soțul acesteia, Viorel Negreanu: ”Contează foarte mult tradițiile, dar vedeți că din păcate lumea acum s-a mai domnit așa… Noi am crescut aici.  Înainte toată lumea venea aici, la Paști, la Crăciun, îmbrăcată frumos. Acum este mai puțin parcă…”.

Carmen COSMAN – PREDA