Împrumuturile otrăvite au îngropat Complexul Energetic Hunedoara. Sindicatele visează la retehnologizare. Tot din credite. Pe viitoarea ipotetică societate. Între timp minerii lucrează cu utilaje din anii ‘60!

Complexul Energetic Hunedoara s-a prăbușit sub povara ”ajutorului” acordat de guvernele PSD care s-au succedat la cârma țării și care au tot mimat salvarea CEH, pe care însă știau că îl îngroapă cu bună știință. Subunitățile CEH trebuiau să fie retehnologizate, dar banii au venit din credite și asta în timp ce social – democrații își făceau publică grija față de mineri și energeticieni, știind că, de fapt, societatea nu are de unde să ramburseze banii. Iar insolvența de acum, ultimul pas spre faliment, nu este decât decontul acțiunilor iresponsabile ale guvernanților care au omis la acel moment să spună răspicat că banii nu sunt un cadou, ci doar un împrumut care va rebui rambursat. De CEH. Cu tot cu dobânzile împovărătoare. Și în tot acest timp, angajații lucrează încă cu echipamente și utilaje din anii ’60 – ’70, că altele oricum nu au.

”Ajutoare” peste ”ajutoare” a primit Complexul Energetic Hunedoara în ultimii ani și folosim ghilimelele pentru că, de fapt, au fost împrumuturi otrăvite. O relevă datele oficiale cuprinse în raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la insolvența CEH, întocmit de administratorul judiciar al companiei, Expert Insolvență, numit de instanță și confirmat de Adunarea Creditorilor. Raport depus în instanță și publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvență.

Foto: Digi24

Revenind la CEH, primul ajutor a fost în 2011, de la Banca Europeană pentru Investiții, prin Ministerul Finanțelor Publice. Creditul, în valoare de 32,650 milioane euro, pentru retehnologiarea Termocentralei Paroșeni. Ulterior, creditul a  fost subîmprumutat de MF Complexului Energetic Hunedoara, cu tot cu dobânzile aferente.

În 2013 a mai venit un ”ajutor”, un credit de la BCR de aproape 18 milioane de euro, contractat de MF tot pentru Paroșeni. La fel ca și în cazul de mai sus, Ministerul Finanțelor a acordat mai departe creditul celor de la CEH, cu tot cu dobândă, evident.

În 2014, vine un alt credit, de 14,7 milioane de euro, de la BRD. Schema este aceeași. Ministerul Finanțelor ia banii și ulterior îi subîmprumută celor de la CEH. Și să nu uităm, toate aceste împrumuturi aveau clauze ferme, erau purtătoare de dobânzi și termene ferme de rambursare.

Vine anul 2015 cu un ajutor pentru rambursarea altui ajutor declarat incompatibil de Comisia Europeană. În 9 iunie 215, între MF, CEH și Ministerul Energiei se încheie o convenție de împrumut. Suma este de 34,7 milioane de lei. Scadența de 90 de zile și au fost constituie și garanții în valoare de 120% din cuantumul împrumutului.

O lună mai târziu, adică în iunie 2015 mai vine un împrumut reprezentând ”ajutor pentru salvare”, în valoare de 167 de milioane de lei, sumă împărțită în două tranșe. La CEH ajunge,  cu mare greutate, doar prima tranșă, dedicată  în principal achiziționării certificatelor de CO2. Scandența împrumutului a fost de fix 6 luni, cu tot cu dobânzi.

În mod firesc, CEH, care era deja într-o gravă situație fiannciară, nu  fost capabil să respecte termenele de rambursare și probabil că nimeni nu își putea imagina că se va și întâmpla acest lucru. Iar în 2018, Comisia Europeană a concluzionat că împrumuturile sunt de fapt ”ajutoare ilegale și incompatibile”, care trebuie recuperate. Nici măcar insolvența nu scutește CEH de obligația de a returna banii. Cel puțin ciudat este că statul român, Ministerul Finanțelor, CEH au ăpompat bani pentru conformarea la normele de mediu într-o termocentrală pe care mai apoi au pus-o pe tușă! Cărbunele nu este suficient pentru ca și aceasta să funcționeze, asfel că au sacrificat-o.

În tot acest timp, angajații, fie că vorbim despre mineri sau energeticieni, sunt obligați să lucreze cu utilaje vechi, depășite fizic și moral, unele chiar de prin anii 60 – 70. Altele oricum nu au și nici posibilitatea să cumpere unele de generație mai recentă.

CEH este într-o gravă situație financiară și nu se știe dacă va mai putea fi resuscitată. Datoriile sunt imense, pierderile la fel și să nu uităm că vânzarea de energie, din care compania ar trebui să își asigure veniturile, a ajuns o afacere păguboasă, în condițiile în care compania produce cu 700 și vinde cu nici 200.

”Principalele cauze pe care le-am identificat au fost necoformarea la reglementările de mediu, de unde și datoria mare către Administrația Fondului de Mediu, care provine în mare parte din amenzile pe care societatea le-a luat pentru incapacitatea de a-și cumpăra certificatele de CO2; reducerea continuă a cantității de energie electrică și termică produsă, precum și a producției de cărbune extras, cele două fiind în legătură directă; vânzarea energiei electrice la un preț inferior costului de producție. Ieri pe PZU a fost 183 de lei și se produce cu peste 700; reducerea semnificativă a dimensiunii activității, capitalul de lucru negativ, un grad de îndatorare ridicat; echipamente tehnlogice cu un grad ridicat de uzură și randamente în scădere”, spunea miercuri Emi Gros, reprezentantul Expert Insolvență.

 

Vise pe ipotetice credite și societăți

În tot acest timp, sindicatele visează, cel puțin la nivel declarativ, la retehologizare. Pe viitoarea ipotetică societate ce ar urma să fie înființată. Pe același schelet, doar cu denumirea diferită și fără Termocentrala Mintia, care ar ajunge la un UAT. Și atunci, de unde bani? Din împrumuturi, spune Darius Cîmpean, președintele Sindicatului Muntele. Că tot se vorbește despre o societate ce va fi curățată de datorii, pe care numai bine o putem îndatora, la fel ca și pe predecesoarele sale.

”În mod clar, dacă această companie se va reorganiza, în cele două entități, lucrurile se vor schimba și în ceea ce privește investiiile, atât pe partea energetică, cât și pe partea de minerit. (n.r. Banii) O să vină din credite. În momentul în care se va pleca într-o nouă companie, aceasta va fi o companie curată, fără probleme financiare. Ea trebuie gândită neapărat cu schema de sprijin, cu acel grup pe gaz (n.r la termocentrala Paroșeni)  care să ne permit intrarea rapidă pe piață când apar dezechilibre. Și atunci eu zic că se pot face credite pentru investiții. Făcute însă cu cap, nu făcute aiurea”, spune acum Darius Cîmpean.

Complexul Energetic Hunedoara s-a înființat în anul 2012, dar i-a fost atârnat în coadă și creditul neachitat de predecesoarea sa, acordat de BEI.

Carmen COSMAN – PREDA