După 20 de ani. Dosarul unui brevet de invenţii pentru exploatarea cărbunelui în subteran încă bate pasul pe loc

Un pas înainte, o nouă stagnare. Cam aşa s-ar putea descrie traseul dosarului aflat de aproape două decenii pe rolul instanţelor de judecată şi care vizează folosirea ani în şir a unei metode de exploatare a cărbunelui în subteranele Văii Jiului pentru care autorii invenţiei, respectiv urmaşii acestora solicită anumite drepturi băneşti.

Prin decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dosarul s-a reîntors la Curtea de Apel Alba Iulia. A fost înregistrat, dar la termenul din această lună s-a formulat de către judecătorii de caz cerere de abţinere, care a fost admisă. În consecinţă, cauza va fi repartizată altui complet de judecată, iar procesul se va relua în luna octombrie.

Litigiul a început în urmă cu mulţi ani şi s-a aflat pe rolul mai multor instanţe de judecată. Dosarul a ajuns şi la ÎCCJ după ce, în luna februarie a acestui an, Curtea de Apel Alba Iulia hotărâse încetarea judecării apelului declarat de reclamanţii XXXX în calitate de moştenitori ai defunctului Drumuş Iosif XXXX împotriva sentinţei civile nr. 1137/2002 pronunţată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr. 6647/1998. În acest caz a mai existat şi o sentinţă, numai că dosarul s-a reîntors pe rolul instanţelor de judecată. 

Cerere de acum 20 de ani! 

Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub Dosar nr. 6647/1998, reclamanţii F.A.E., A.V., D.I. şi R.V. au chemat în judecată iniţial Exploatarea Minieră Vulcan, solicitând obligarea acesteia la încheierea unui contract de licenţă prin care să se stabilească drepturile băneşti ce se cuvin reclamanţilor în calitate de titulari ai brevetului de invenţie şi la plata unui procent de 1% din valoarea eficienţei economice obţinute, de la data la care unitatea a fost înştiinţată că foloseşte fără drept obiectul invenţiei până la data încheierii contractului de licenţă.

În motivare reclamanţii au arătat că sunt titulari ai brevetului de invenţie cu titlul „procedee de exploatare a stratelor de cărbune cu înclinare medie şi mare”, iar în această calitate au somat Compania Naţională a Huilei – fostra Regie Autonomă a Huilei -, cu adresa din 11 februarie 1998, cu privire la faptul că foloseşte fără drept obiectul acestei invenţii, solicitând încheierea unui contract, însă aceasta a refuzat. Acţiunea a fost precizată ulterior, solicitându-se: procentul de 1% din valoarea eficienţei economice să fie achitat de la data obţinerii brevetului de invenţie (30 noiembrie 1994) până la data încheierii contractului de licenţă, cu titlu despăgubiri; chemarea în judecată a subunităţilor CN H. SA, respectiv E.M. Vulcan, EM Aninoasa, EM Dîlja, EM Petrila şi EM Lonea şi obligarea acestora la încheierea contractului de licenţă pentru folosirea brevetului de invenţie şi achitarea unor drepturi băneşti de 10% din eficienţa economică de la 30 noiembrie 1994 şi până la data încheierii contractului de licenţă; să se dispună ca pârâtele să nu mai folosească procedeul de exploatare fără acordul prealabil al reclamanţilor; să fie obligate pârâtele la achitarea unor drepturi băneşti în procent de 25% din profitul obţinut datorită reducerii costurilor de producţie prin aplicarea procedeului brevetat.

Soluţii după soluţii

În 2002, Tribunalul Hunedoara a respins prima acţiune în instanţă, judecătorii motivând că procedeul brevetat de reclamanţi prezintă avantaje, însă acestea sunt anihilate de dezavantaje, care în final conduc la costuri unitare mai mari comparativ cu alte metode, precum şi la pierderea unor importante rezerve de cărbune.

S-a concluzionat că prin aplicarea procedeului de exploatare brevetat nu se obţin beneficii sau reduceri de costuri, astfel că metoda aduce pierderi şi nu beneficii, neputându-se determina drepturile băneşti în procent de 25% din eficienţa economică.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii, care prin decizia civilă nr. 188/A/2009 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia a fost admis, fiind desfiinţată sentinţa primei instanţe şi trimisă cauza pentru rejudecare primei instanţe.

Pe parcursul judecăţii apelului reclamantul D.I. a decedat, fiind introduşi în cauză moştenitorii acestuia, respectiv D.R.H. şi F.A.P., în calitate de fii. De asemenea, s-au introdus în cauză în calitate de pârâţi E.M. Paroşeni şi E.M. Livezeni, întrucât între timp, prin Hotărârea A.G.A. a CN H. SA, s-a aprobat desfiinţarea E. M. Aninoasa şi a E.M. Dâlja.

Instanţa de apel a reţinut că reclamanţii şi-au precizat cererea de chemare în judecată în mod succesiv, iar tribunalul nu a avut în vedere toate aceste cereri. În ultima precizare reclamanţii au formulat un capăt de cerere distinct, referitor la obligarea pârâtelor de a nu mai folosi procedeul. Cum instanţa de fond nu a pus în discuţia părţilor completarea de acţiune, nu a comunicat-o pârâţilor şi nu s-a pronunţat asupra acesteia prin hotărâre, instanţa de apel a constatat că nu au fost lămurite pe deplin pretenţiile concrete ale reclamanţilor, astfel încât a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare. În acelaşi timp, a apreciat că toate criticile referitoare la modul de administrare a probelor sunt justificate, însă dată fiind soluţia de desfiinţare a hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare, probele vor fi refăcute de instanţa de fond, după ce aceasta se va lămuri pe deplin asupra obiectului cererii.

În 2010, dosarul ajunge pentru prima dată la ÎCCJ, care a admis recursurile declarate de pârâte împotriva deciziei instanţei de apel, care a fost casată, iar cauza a fost din nou trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

După rejudecarea cauzei de către Curtea de Apel Alba Iulia, dosarul a reajuns pe rolul ICCJ, iar acum s-a întors din nou la instanţa de apel. În acest litigiu este chemată în faţa instanţei deja defuncta Companie Naţională a Huilei, precum şi E.M. Vulcan, E.M. Lonea, E.M. Petrila, E.M. Paroşeni şi E.M. Livezeni.

Carmen COSMAN – PREDA