Cum a încercat INSEMEX Petroșani să scape de plata unor taxe și impozite locale. Instanța i-a răsturnat eșafodajul financiar

INSEMEX Petroșani, firmă condusă de George Artur Găman (PSD), a încercat să scape de plata a sute de mii de lei către bugetul local invocând o lege în prevederile căreia, în realitate, nu se încadra. Abia din 2013 s-a putut prevala de noile dispoziții legale, dar a refuzat să plătească impozitul calculat și pe vreo doi ani în urmă, adică de prin 2011. Sunt chestiuni stabilite de instanța de judecată, mai precis de Tribunalul Hunedoara, unde dosarul dintre INSEMEX și Primăria Petroșani s-a judecat.

Este vorba despre mai mult de un milion de lei, taxe și impozite pe care institutul codus de George Artur Găman nu dorea să le achite invocând unele prevederi legale referitoare la activitatea de cercetare. Și asta pe o perioadă de vreo 4 ani. Când Primăria Petroșani a refuzat să-i acorde scutirea la plată, pe motiv că nu se încadrează, s-a adresat instanței de judecată. La Tribunalul Hunedoara, INSEMEX a avut initial câștig de cauză. Dosarul s-a mutat la Curtea de Apel, în recurs, instanță care a dispus casarea hotărârii și rejudecarea sesizării. Așadar, cauza s-a întors la Tribunal unde INSEMEX a avut de această dată DOAR PARȚIAL câștig. Judecătorii a stabilit clar că pentru perioada 2011 – 2013 NU se încadra, așa că a fost obligat să își ACHITE taxele și impozitele locale. S-a aprobat scutirea invocată de INSEMEX doar pentru perioada 2013 – 2015 după un transfer al INCD – INSEMEX Petroșani.

Și acum, pentru a nu lăsa loc de interpretări, redăm ad litteram ceea ce A DECIS Tribunalul Huneodraa în procesul dintre INSEMEX Petroșani și Primăria Municipiului Petroșani.

Analizând actele și lucrările dosarului se constată următoarele:

Referitor la starea de fapt tribunalul reține că, prin adresa INSEMEX înregistrată la Primăria mun.Petroșani în data de23.05.2016 au fost transmise declarațiile fiscale rectificative pentru clădirile: stația amestec etalon, stația îmbuteliere O2 și aer comprimat, sala de conferințe în aer liber.

În  urma acestor declarații rectificative, prin procesul verbal din 23.05.2016 – privind impozitul pe clădiri datorat de persoanele juridice și Decizia de impunere din 23.05.2016 – pentru stabilirea impozitului pe clădiri pentru anul 2016, emise de către Serviciul Impozite și Taxe Locale Petroșani, în sarcina reclamantei au fost stabilite următoarele debite:

1.)  448.320,72 lei impozit datorat, diferențe din anii precedenți și majorări – STAȚIE AMESTEC ETALON;

2.) 545.692,56 lei impozit datorat, diferențe din anii precedenți și majorări – STAȚIE ÎMBUTELIERE 02 ȘI AER COMPRIMAT;

3.) 3.693,36 lei impozit datorat, diferențe din anii precedenți și majorări – SALĂ DE CONFERINȚE ÎN AER LIBER;

În conformitate cu prevederile art. 268 din Codul de procedură fiscală, în data de  26.09.2016, reclamanta a formulat contestație împotriva procesului verbal privind impozitul pe clădiri datorat de persoanele juridice și împotriva Deciziei de impunere pentru  stabilirea impozitului pe clădiri. Prin contestație s-a solicitat pârâtei să facă aplicarea dispozițiilor art. 250 al. (1) pct. 1 și art. 285 al. (1) lit. a din Legea 571/2003 și să constate că pentru clădirile STAȚIA ÎMBUTELIERE 02 ȘI AER COMPRIMAT și SALĂ DE CONFERINȚE ÎN AER LIBER, nu se datorează impozit, fiind clădiri care nu sunt folosite pentru activități economice.

Ca răspuns la contestație, pârâta le-a comunicat adresa din 25.10.2016, prin care se aduce la cunoștință că “solicitarea este neîntemeiată și nu poate fi soluționată favorabil”.

Drept urmare reclamantul s-a adresat instanței de contencios administrativ solicitând anularea în parte a actelor administrative contestate.

Reclamantul susține că pentru impozitul aferent perioadei ianuarie 2011- aprilie 2013 sunt aplicabile dispozițiile art.250 alin.1 pct.1 din Legea nr.571/2003.

Potrivit acestui text de lege pentru clădirile proprietatea statului … sau a oricăror instituții publice, cu excepția încăperilor care nu sunt folosite pentru activități economice, nu se datorează impozit prin efectul legii.

Conform HG nr.1461/2006, Institutul s-a aflat în coordonarea Ministerului Economiei și Comerțului.

Potrivit normelor metodologice de aplicare a Codului Fiscal noțiunea de instituții publice include instituțiile și serviciile publice din subordinea acestora.

După cum lesne se poate observa scutirea de care se prevalează reclamantul se aplică instituțiilor publice și serviciilor publice din subordinea acestora și nicidecum celor aflate în coordonarea instituțiilor publice.

Între noțiunile de coordonare și subordonare din punct de vedere administrativ nu există echivalență și nici similaritate.

Instituțiile publice subordonate reprezintă unitățile ai căror conducători au calitatea de ordonatori secundari și terțiari de credite și primesc de la instituțiile ierarhic superioare mijloacele bugetare necesare, ceea ce nu este cazul reclamantului în timp ce prin instituții coordonate se înțeleg acele instituții aflate sub îndrumarea unui minister, în cazul de față Ministerului Economiei și Comerțului.

Cum reclamantul este un institut aflat sub coordonarea Ministerului Economiei și Comerțului și nu în subordinea acestui minister, nu îndeplinește cerințele de instituție publică și ca atare nu i se aplică prevederile art.250 alin.1 pct.1 din Legea nr.571/2003.

Cu alte cuvinte, reclamantul nu se poate prevala de scutirea de la art.250 pct.1 care reprezintă situația generică de scutire a statului, a Unităților Administrativ Teritoriale sau a instituțiilor publice de la plata impozitului, neîndeplinind calitatea de instituție publică.

Așadar, reclamantul datorează impozit pe clădiri pentru perioada ianuarie 2011- aprilie 2013.

Pentru perioada mai 2013- decembrie 2015, reclamantul se prevalează de dispozițiile art.285 alin.1 lit. c din Legea nr.571/2003.

Potrivit acestui text de lege, impozitul pe clădiri nu se aplică oricărei instituții sau unități care funcționează sub coordonarea Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului cu excepția incintelor folosite pentru activități economice.

Prin HG nr.185/16.04.2013, reclamantul a trecut din coordonarea Ministerului Economiei și Comerțului în coordonarea Ministerului Educației Naționale, iar începând cu adoptarea HG nr.27/14.01.2015, reclamantul a trecut în coordonarea Autorității Naționale pentru Cercetare Științifică și Inovare, organ de specialitate din subordinea Ministerului Educației Naționale și Cercetării Științifice.

În acest context este evident că pentru perioada mai 2013- decembrie 2015, reclamantul beneficiază de scutire la plata impozitului pe clădirile în care nu se desfășoară activitate economică și anume sala de conferințe în aer liber, stație de îmbuteliere O 2 și aer comprimat, aspect recunoscut și necontestat de pârât ( fila 10 verso).

Cum ANCSI se află în subordinea Ministerului Educației Naționale și Cercetărilor Științifice, iar reclamantul se află sub coordonarea ANCSI este cert că i se aplică prevederile art.285 alin.1 lit. a din Legea nr.571/2003, fiind institut aflat implicit sub coordonarea Ministerului Educației Naționale și Cercetărilor Științifice, așa cum impune textul de lege anterior precizat.

Așa fiind, pentru toate considerentele sus-expuse se va admite în parte acțiunea formulată de reclamantul INSEMEX Petroșani, va anula parțial actele contestate, stabilind că institutul este scutit prin efectul legii de impozitul pe clădirile în care nu se desfășoară activitate economică pe perioada mai 2013- decembrie 2015”.

Ca atare, susținerile șefilor de la INSEMEX Petroșani cum că, de fapt, au avut câștig de cauză în instanță sunt eronate în condițiile în care documentele arată clar că li s-a dat câștig de cauză doar PARȚIAL. Practic, doi ani s-au sustras de la plata taxelor și impozitelor și doar decizia instanței a adus la bugetul local câteva sute de mii de lei.

Carmen COSMAN – PREDA