De 20 de ani mănâncă o pâine din administrația publică și încă nu cunoaște UAT-urile. Despre problemele lor mai vorbim?!

Costel Avram, administratorul public al județului Hunedoara, este de 20 de ani în administrația publică locală și, cu ultima postare de pe Facebook dă dovadă că nici acum nu cunoaște unitățile administrativ teritoriale.Atunci ce să mai vorbim despre problemele acestora?!

Nu este o gafă faptul că s-a declarat “plin de speranță” în comuna Ghelari în timp ce Drăgan Muntean era omagiat în Poienița Voinii – comuna Bunila, ci este un afront. Adus nu doar marelui interpret, cel a dus peste tot în lume frumusețea cântecului pădurenesc, ci nouă, tuturor, care îi plătim lună de lună salariul de peste 20.000 de lei.

Costel Avram a intrat în viața publică în anul 2000, când a fost ales, pe liste, parlamentar PRM. Până în 2001, când a renunțat la postul de parlamentar pentru funcția de vicepreședinte al Consiliului Județean Hunedoara. A rămas în funcție până în 2004. După 4 ani în care a ”jucat” în mediul de afaceri, dar nu departe de lumea politică, în 2008 s-a întors la Consiliul Județean. Tot ca vicepreședinte. Din 2012 până în august 2018 a fost director general al ApaServ Valea Jiului. Numit tot politic. În august 2018 s-a întors la Consiliul Județean. Mâna dreaptă a președintelui PSD al CJ Hunedoara de la acea vreme, Mircea Bobora.

În realitate, trimisul președintelui PSD Hunedoara, deputatul la acea vreme Laurențiu Nistor, care conducea de facto administrația public județeană conform surselor politice. Între timp, Nistor a devenit președinte al Consiliului Județean, după alegerile din 2020, în timp ce Costel Avram a pierdut lamentabil lupta de la Petroșani. Mulțumit de activitatea lui, Laurențiu Nistor l-a păstrat pe Costel Avram în postul de administrator public. Nu a trebuit nici măcar să susțină un concurs de fațadă. Legea i-a permis. Acolo este și acum. Dar, după 20 de ani dovedește doar că știe foarte bine să joace ”învârtita”, indiferent că este la PRM, PNL sau PSD, partid în care își dădea cuvântul public că nu se va înscrie. Pentru unii politicieni, cuvântul pare să nu valoreze nici măcar cât o ceapă degerată.

Pe cuvânt!